Poezie Atunci de ce (1)

Atunci de ce aceste toamne

Şi-aceste lacrimi multe, multe

Nu-s îngerii în ceruri, Doamne

Şi nu eşti Tu să mă asculte.



Te chem din margini de pădure

Că mi se prăbuşesc copacii

Şi vine-un fulger să mi-i fure

Şi cum să-i mai ajut, săracii.



I-aprinde lacrima cerească

Şi plâng cu ei mai la o parte

Nu ştie nimeni să-i iubească

Şi să-i iubesc sunt prea departe.



Se-ascunde-o pasăre-n cenuşă

Mai cântă-un pic şi-apoi se duce

Eu stau cu plânsul după uşă

Cu mâinile la piept şi-n cruce.



Şi-atunci la ce aceste toamne

Te-ntreb şi lacrimi multe, multe

Nu-s îngerii în ceruri, Doamne

Şi nu eşti, Tu să le asculte...