Poezie Ascultă

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 216
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/22189-ascult]Ascultă[/url]

Ascultă. Se-aude un glas.

Se-aude o şoaptă ciudată.

Şi poate în piept, un talaz,

începe să bată.



Ascultă. Ori nu-l mai cunoşti?

Şi totuşi e-atât de aproape!

În el e un freamăt de oşti,

un murmur de ape.



Ascultă. Ce largi simfonii!

Şi parcă... demult... înainte

ţi-era cunoscut. Nu-l mai ştii!

Ia adu-ţi aminte!



...Odată când primul păcat

te-a frânt sub întâia povară...

Atunci ţi-a vorbit răspicat

prima oară.



Apoi... ţi-aminteşti?... undeva...

se vorbea de Isus, de salvare.

Tu nu ţi-ai dat seama. Era

a doua chemare.



De-atunci, din zori când te scoli,

şi noaptea când liniştea creşte,

prin oameni, prin visuri, prin boli,

mereu îţi vorbeşte.



Şi simţi un fior. Dar degrabă

păcatul te cheamă, te cere.

- Ce-a fost? conştiinţa te-ntreabă.

- Nimic. O părere.



Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?

Nimic? E un duh ce se joacă?

E-un foşnet de frunze? O glumă?

O vorbă de cloacă?



Ascultă. Acel ce-ţi vorbeşte,

prin visuri, prin bolta senină,

e glasul ce-n veci porunceşte:

Să fie lumină!



E glasul ce-a scos din cămară

şi firul de iarbă, şi pomul,

şi leul, şi gâza ce zboară,

şi omul!



E glasul ce-n Raiul pierdut,

pe urmele şoaptei infame,

striga către omul căzut:

Adame!



E glasul rostind cu amar

osânda ce-a fost să rămână:

"Ţărână, întoarce-te dar

din nou în ţărână!"



E tunetul larg pe Sinai,

ce-aduce din cer, printre stele,

poruncile sfinte, dar, vai!

cât de grele!



E glasul de sute de ani,

ce tot mai puternic străbate:

"Ferice de voi cei sărmani

cu inimi curate!"



Căci Tatăl atât v-a iubit

c-a dat Fiul Său sub ocară,

ca oricine crede în El

să nu piară!"



Şi toate acestea ce sunt?

Un foşnet zadarnic de toamnă?

Chemarea Părintelui Sfânt

nimic nu înseamnă?



Ascultă. Cu-acelaşi ecou,

Acel ce-ţi dă viaţă şi pâine,

din nou îţi vorbeşte, din nou.

Acuma. Dar mâine?



Ascultă. El vine curând

să cheme pe nume pe-ai Săi.

O, cum vei privi tremurând

albastrele căi?



Ascultă. Căci vremea s-a dus

şi nu-ţi mai rămâne prea multă.

Dar vino acum la Isus!

Şi-ascultă!...

SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Ascultă | Salvatorul.ro
meniu prim
Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! ( Proverbele 17:1 )