Poezie Apa din stâncă

Din stânca cea lovită în pustie

A izvorât cândva şuvoi de apă,

Să bea toţi însetaţii şi să-nvie,

O viaţă nouă astăzi să înceapă.



Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă

Din stânca minunată şi lovită,

Bogat izvor din care se adapă

Dorinţa marii gloate, potolită.



Căci Stânca cea lovită e Cristos

Şi harul Său e apa înstelată.

Vorbeşte Stâncii, dacă eşti setos,

Şi vei avea belşug de har în viaţă.