Poezie Anul Nou

Din cireşul veşniciei

S-a mai scuturat o floare

După ce-a visat sub lună

După ce-a surâs sub soare.



Şi-n clipita-n care floarea

A căzut pierind în vânt,

Câte visuri neîmplinite,

Câte doruri nu s-au frânt!



Dar în locul celei duse,

Altă floare vine acum,

Sufletul să ni-l îmbete

Cu nemaigustat parfum.



Şi cum primăvara codrul

Muguri mii desface-n rouă,

Floarea nouă ne aduce

Muguri de nădejde nouă..



Îmbrăcaţi al vostru suflet

În veşmânt de sărbătoare

Şi primiţi cu imn de slavă

Noua veşniciei floare.



Iar dacă-ntre voi iubirea

Va cânta fără să plângă,

Niciun vis n-o fi himeră,

Niciun dor n-o să se frângă.