Poezie Am tot strigat

Am tot strigat, de când tot strig

îmi e şi greu să tot mai spun

dar strig, căci ştiu că vine ziua

să ştiţi că n-am fost eu nebun.



Am tot chemat, de când tot chem

şi ură poate că-mi purtaţi

dar chem, căci ştiu că vine ziua,

când veţi striga înspăimântaţi.



Am tot mustrat, de când tot mustru

e tot mai gol în jurul meu

dar tot nu tac, căci vine ziua

cu blestemul lui Dumnezeu.



Am tot venit şi tot mai vin

să spun că încă mai e har

să spun, căci ştiu că vine ziua

cu plâns şi ţipăt în zadar.



Am tot înştiinţat şi mai

răbdaţi-mi să vă-nştiinţez

căci ştiu ce-aproape este ziua

cu-nfricoşatul morţii crez.



Veţi face şi-acum tot ce vreţi,

cum aţi făcut şi pân-acum

dar scumpul mântuirii preţ

amar se va plăti cu scrum.