Poezie Iertarea

Toate neputinţele ce le-aveam în suflet,

Greşuri şi păcate, lunecări năuce,

Le-am legat cu rafii, le-am cărat în spate

Şi-ntr-o zi stelară le-am depus la cruce.



El mă aştepta cu ardoarea verii,

M-a cuprins în braţe şi-am plâns amândoi.

Au înmugurit, de iubire, merii

S-au înfipt în ceruri într-un nou altoi.



Patimile toate după şarga lume

Aruncate-au fost în marea uitării!

Mi s-a dat o haină albă şi un nume

Înmatriculat cu sângele iertării.



Doamne ce odihnă, ce adâncă pace

Mâna Ta străpunsă, sufletului meu

Datu-i-a! Acum, nu ştiu ce m-aş face

Dacă nu mi-ai fi Tu, frate, Dumnezeu!