Poezie Altar si jertfa

Se ridică aburi pe pământul

Scos din vremi, când porunci Cuvântul.

Căprioare sprintene se-avântă

Prin desişuri sure. Codrul cântă.



Universul are astăzi, parcă,

Altă-nfăţişare. Ca o arcă

Inima lui Abel, îndrăzneaţă,

Lin pluteşte-n mândra dimineaţă!



Pe altarul dragostei, în soare,

A adus, drept jertfă, trei mioare;

Vreascurile ard şi arde, spornic,

Sufletul ciobanului datornic.



Ochii lui frământă bobi de rouă.

Mâinile-s spre ceruri, amândouă.

Cum să-şi spurce mintea cu revolta,

Cândn, priveşte! fumul e cât bolta?



Caine, de-ai şti ce-i rugăciunea,

Ai goni, pe veci, amărăciunea!

Şi-n genunchi smerindu-se şi-n coate:

"Te slăvesc, Stăpâne, pentru toate..."