Poezie SUNT PĂRĂSIT DE LUME...

Sunt părăsit de lume și-s străin

În lumea asta, chiar printre ai mei,

Atâta suferință,-atâta chin

Și-atâta ură fără de temei!



Mă-mbătrânesc prea-multele-mi suspine...

Isuse, vino-mi Tu în ajutor...

Și fă-mi dreptate, scump Stăpân Divine,

Căci sunt lovit și rănile mă dor...



Când sunt căzut în colbul de pe drum

Chiar fiii mamei mele-mi sunt vrăjmași...

Mă-ncred în brațul Tău întins acum

Și știu că nicidecum n-ai să mă lași!



Nu-Ți sunt copil străin, nici de pripas,

Sunt fiul Tău, răscumpărat c-un preț,

De-aceea cred că nu mi-a mai rămas

Decât să-aștept răspunsul Tău măreț,



Decât s-aștept măreața clipă

Când tu vei reveni să ne răpești,

Când vom scăpa de-orice ispită

Și ne vom ridica spre slăvi cerești.



Te-aștept să-mi iei al inimii suspin,

Să mă conduci în slava nevisată,

Să uit cum este să trăiești în chin

Lipit de pieptul Tău, o, Sfinte Tată!



AMIN!