Poezie Binecuvantare (3)

Binecuvântează, frate,

Cât mai ești pe-acest pământ,

În necazurile toate

Ca Hristos să fii de blând.



Dacă vrei ca să lucreze

Duhul Celui Veșnic Sfânt

Lasă-L să te modeleze

Și nu strânge-n pumnii-ți vânt.



Nu uita că-n astă lume

Totu-i goană după vânt...

Tu slăvește Sfântul Nume

Cu genunchii pe pământ.



Dacă vrei să te iubească

Lumea cu-ale ei povești,

Orice patimă lumească

N-ai să poți s-o biruiești.



Dar dacă te știi pe tine

Ca fiind eliberat

Știi că tot ce nu e bine

E din lume, e păcat.



Lumea nu are putere,

Domnul e scăparea ta,

El ți-a luat orice durere,

El e fericirea ta.



Binecuvântează, frate,

Pe-ai tăi frați, părinți, surori,

Chiar dacă-ale lor păcate

Te-ntristează uneori.



Binecuvântează, frate,

Pe cei ce te prigonesc,

Roagă-te, gândind că poate

Mila Domnului stârnesc.



Binecuvântează, soră,

Pe copiii care-i ai,

Roagă-te-n această oră,

Domnului Isus să-i dai,



El în cer să pregătească

Colțișorul lor de rai,

Veșnicia s-o privească,

Pururi lângă ei să stai.



Binecuvântat e Domnul

Ce pe cruce te-a iertat,

Cel ce te-a trezit din somnul

Care-n lume a intrat.



Domnul binecuvântează

Pe toți care s-au predat,

Jertfa Lui eliberează

Orice suflet de păcat.



Doamne, binecuvântează

Pe toți care-aici ne-am strâns,

Veșnic vie Tu păstrează

Nădejdea ce-n noi ai pus.



Moștenirea Ta cea Sfântă

Fă-ne să o merităm

Și gătiți acum de nuntă

Sus, cu Mirele, să stăm.



AMIN!