Poezie Am stat

Am stat



Am stat cu salcia pe maluri

plângând am curs cu frunza-n apă

Călătorind în lung de valuri

ce nu puțeau să mă încapă



M-am ostenit să nu mă știe

nici frunzele că-s printre ele

Eram întemnițata vie

și alungata dintre stele



Rămasă-n margine de seară

nici stea n-am fost și nici țărână

Eram un fluture de ceară

Un semn de foc tăiat în mână



și-am fost apoi o lumânare

aprinsă înspre soare-apune

Vegheam cu liniștea pe mare

și iar am fost o rugăciune



Am stat cu salcia plecată

călătorind în lung de maluri

Stăteam cu mâna ridicată

când Dumnezeu m-a scos din valuri