Poezie ~*De n-ar fi fost iubirea Ta, Doamne*~

De n-ar fi fost iubirea, Doamne, Pecetea planului de mântuire, Eram pierdut în neagra noapte Când rele mi-erau multe fapte, Bâjbâind, ca cel orb în rătăcire. O! Dar a venit Doamne, iubirea Prin Duhul Sfânt S-a întrupat Şi S-a făcut om, asemeni mie, Să-mi construiasc-o-mpărăţie Într-alt pământ, făr-de păcat. De n-ar fi fost iubirea, Doamne Cu-a Sa proprie neprihănire, Ca să-mi acopere păcatul meu Ştergându-mi tot trecutul greu N-aş fi ştiut, că există fericire. O! Dar a venit Doamne, iubirea Ca să-Ţi vestească îndurarea, Pentru ca lumea cea pierdută Să poată fi-n cer recunoscută C-are-n Isus, în veci salvarea. De n-ar fi fost iubirea, Doamne Să mijlocească... pentru mine La tronul harului Prea Sfânt, În viaţa mea pe-acest pământ Străin, cred c-aş fost de Tine! O! Dar a venit Doamne, iubirea Ca să-Şi dea viaţa, la Calvar; La cruce-al meu păcat L-a luat Prin sângele sfânt m-a spălat, M-a prins în lanţul Său de har!