Poezie Dar ce veţi face la urmă?

Va veni o zi măreaţă

Când sfioşi şi plini de frică

Vom sta toţi, faţă în faţă:

Un fior,... eternă clipă...



Numai un înger în alb

De pe locu-i se ridică,

Şi desparte-un fel de gard

Atingându-l c-o aripă...



Oamenii s-au deşteptat:

"Oare ce vrea ca să facă?"

El ştiindu-şi însă rostul,

Face-un semn, apoi întreabă:



Aţi ajuns la judecată,

Fără să vă împăcaţi?

Ştiţi ce soartă vă aşteaptă?

Unu-n cer, şi altu-n iad...



O tăcere grea si-adâncă

Peste masă se aşterne...

"Oare nu sunt eu, o, Doamne,

Gata de rai a mă pierde?"



Şi tăcuţi se uită fraţii

La ai lor semeni şi rude,

Lungi priviri ce scormonesc

Ochi senini şi pleoape ude...



"Eu sunt oare, sau e el?

Vai, de ce nu ne-am dat mâna...

Până n-a venit ţărâna...

Cât am fost de tinerel..."



"E târziu"... şopti divinul

Îngerul, cu glas subtil

Ce ştia ca un abil

Frica unora de mazil...



Tăcerea fu întreruptă

De porunca abordată

Prin consiliul cel celest

Ce trebuia acum urmată...



Cei ce n-aţi iertat în stânga...

Şi fără împotrivire,

S-a umplut de oameni bolta...

Se simţea nenorocire...



Au rămas puţini în dreapta

Care au greşit cândva,

Ei, recunoscându-şi fapta,

S-au întors din calea rea...



Cei din stânga nu au vrut

Ca pe fraţi să îi câştige

"Cum sa ma duc eu, la el?

Că doar a greşit, ştiu bine..."



Nu au vrut, nu le-au păsat

De acei ce în păcat

Din greşeală s-au legat...

Nu s-au dus, n-au dezlegat...



Cei din stânga, pocăiţi

N-au câştigat ai lor fraţi...

Dar doresc în cer să intre;

Nicidecum şi niciodat!



Îngerul porni-nainte

Prin cuvintele alese

Ce erau cu sare drese,

Şi vorbi de lucruri sfinte:



"Voi din dreapta aţi iertat

Ce-a fost drept, aţi căutat...

V-a păsat de cei din jur,

Şi i-aţi judecat în ciur...



Voi puteaţi ca să-i lăsaţi

În a lor ticăloşie

Şi în veci să nu reînvie...

Şi totuşi nu i-aţi lăsat...



De-a lor soartă v-a păsat

Şi mereu voi v-aţi luptat,

Ca cel rău să nu câştige!

Moartea să nu poată-nvinge...



Cei aleşi în partea dreaptă,

Nu au aşteptat din urmă

Până soarta să-i răpună

Să ajungă în nocturnă...



Ci din timp şi-au rezolvat

Faptele de căpătâi,

Ei pe fraţi, i-au câştigat...

Oare tu, unde rămâi?



Eşti în dreapta sau în stânga?

Ai iertat sau n-ai iertat?

Ai urât orice păcat?

De auzi, eşti întrebat...



Dar voi oameni, sfinţi şi sfinţi

Dar ce veţi face la urmă?

Dacă nu v-aţi împăcat

Întrebarea asta-i bună...



Scena asta a-judecăţii

Dintre fraţii lui Isus

Care n-au iubit pe alţii,

Cum s-ajungă-n ceruri sus?



N-aşteptaţi şi voi istoria

Să vă liniştească traiul,

Când voi ştiţi care e buba

Cum puteaţi rezolva baiul...



Dacă vine acum Domnul

Sau moartea-naintea Lui?

Că mereu ne prinde somnul,

Când vrem bine orişicui...



N-aşteptaţi acel din urmă

Ce vesteşte judecata!

Dacă ştii care-i problema,

Atunci ştii care-i răsplata...