Poezie Mai mult ca niciodata Daniel Hartie

Mai mult ca niciodată
Mă simt prea istovit,
În suflet și-n gândire
Adesea-s chinuit.

Tu știi tot gustul acru
Și amarul tăinuit,
Mi-e stearpă bucuria
Și zâmbetu-amuțit.

Firava mea simțire
Mă-mbie la durere,
Trecutul mult mă doare
Și viitoru-mi geme.

Mi-s frații prea departe
Și prietenii sunt reci,
O mână de-i întinsă
În grabă află toți.

Nu poți să mai suspini
Decât ascuns în casă,
Acolo nu te râde
Prietenia falsă.

Mai bine stau și eu
Zdrobit în umilință,
Sperând că voi primi
Putere de credință.

Nu vreau să pierd pe veci
Cununa pregătită
De Dumnezeul meu
Să-mi fie dăruită.

De nu mai am pe nimeni
Aici printre străini,
Rămân Isus cu Tine
Pășind chiar peste spini.

Daniel H