Poezie Dor de vocea Ta

Sunt multe voci şi multe drumuri care mă-mbie să le-ascult
În lume multe căi par bune, dar eu vreau vocea Ta s-aud.
Adeseori mă tot gândesc şi mă frământ neîncetat;
Nu vreau să merg pe altă cale, vreau drumul Tău bun şi curat.

Eu nu ştiu Doamne cum e bine, sunt slab, sfios ca un copil
Te rog, vorbeşte-mi azi, Părinte, căci vin `naintea Ta umil.
Nu îţi cer bogăţii, renume, nici voia mea să o lucrezi,
Dorinţa inimii e calea şi voia Ta să-mi revelezi.

Trimite Duhul Tău cel Sfânt să îmi călăuzească viaţa,
Îndreaptă-mi ochii spre Cuvânt să-mi lumineze-n taină ceaţa
Ridică-mi sufletul trudit de aşteptări fără răspuns
Odihnă-n Tine am găsit, de pacea harului pătruns.

Tânjeşte sufletu-mi de dor s-aud clar glasul Tău ce-mi spune
Să mă abat de la ce-i rău, să m-adâncesc în rugăciune.
Vorbeşte inimii cu dor şi dragostea ce-aprinde focul
Pe-altarul sufletului Domn rămâi, aici îţi este locul.