Poezie Nașterea Domnului poezie

Pe cer,in noaptea-aceea,ardea un colb de stele
Deasupra omenirii cu păcătoase gloate,
Cu Regi,pe fruntea căror sclipeau coroane grele,
Cu-mparatii supuse pe veci pieirii toate...

Si atunci,în noaptea-aceea senină si adâncă,
Zärirä magii lumii, pe cer,o mare stea,
O stea straluminat,nemaivazuta încă,
Şi-au fost purces,cu daruri,calauziti de ea!

Căci -cititori in stele fiind in noaptea humii-,
Trei magi stiau ca vine cu strălucire foarte,
Isus Mântuitorul sau Împăratul lumii,
Cel Care-avea să calce cu moartea peste moarte..

Ei au stiut ca-n lume Cel care-avea sa vină
Va-ntuneca,prin mila-I,toți regii si-mparatii:
La slabi va da toiege,la orbi va da lumina,
Va sătura flamanzii,va adapa-nsetatii!...

Şi L-au aflat pe-Acela a Cărui sfânta mila,
Că soarele venit-a pe oameni să-i mângâie,
Si magii-ngenunchiara pe umedă argilă ,
Şi daruri I-au dat:aur,si smirna,si tămîie!..

Atunci,berbecii,boii,viteii si asinii,
Cu-al rasuflarii abur,au încălzit pe-Acel
A carui sfânta frunte urmaus-o-ncinga spinii,
Şi-n cuie mari,pe cruce,sa-L bata Israel..
Amin!