Poezie Doi banuti

DOI BĂNUȚI...
de Mihai Ferenczi

Doi bănuți, au fost toți banii,
Văduvei, ce ia avut,
Prin credință ea vedea,
Ce-a câștigat, nu ce-a pierdut.

Azi și nouă, la-'ncercare,
Uneori, cel Sfânt o lasă,
Și ce mari minuni va face,
Din nimicuri, ca să iasă.

Doar că nouă, ni-e mai greu,
Vrem s-atingem, ca să credem,
Să-i dăm tot, nu prea ne vine,
Spre altare să purcedem.

Și bănuții, chiar de-s mulți,
Am vrea să-i dăm, cât mai puțin,
Când plămădeala dă pe-afară,
Spunem: Doamne-ți mulțumim. Amin!

Ne trebuie credința pură,
Ce văduva, ne-ndeamnă s-o învățăm.
Să ne rugăm, cu ochii-n lacrimi,
Lui Dumnezeu, tot ce avem să-i dăm.