Poezie Pe marea vieții (1)

PE MAREA VIEȚII



Pe marea vieții cu-ndrăzneală

Înaintăm către Liman

Călătoria e o Școală

Prin care trecem an de an.



Având Cârmaci ce ne îndrumă

Putem să înfruntăm furtuni

Se îngrijește de-a lui turmă

Să n-o zdrobească presiuni.



Vâslind cu El, vâslind spre țintă

Suntem, mereu, biruitori

Și-avem o singură dorință:

S-ajungem la cerești splendori.



Pe marea vieții înțelegem

Că-n suferințe e un plan

De-aceea necurmat culegem

Încurajare și elan.



Când ceață densă ne-mpresoară

Motive nu-s să ne-agităm

Credința vie se măsoară

Prin optimismul ce-l purtăm



Știind ce-n slavă ne așteaptă

Nu obosim; cu noi e-Acel

Ce știe care-i calea dreaptă

Și care e al nostru țel.



Mult nu mai e, se vede malul,

Se văd cereștile lumini

Se împlinește idealul

Și n-om mai fi printre străini.



gc/25 Mai, 2012