Poezie Cincizecime (1)

În minunata sărbătoare,

Când toți erau strânși laolaltă,

Și ucenicii și-Acel care,

Fusese-nviat din morți de Tatăl,



'Nainte ca să se înalțe

La cer, învăluit de-un nor,

Ce parcă L-a luat în brațe

Și L-a ascuns de ochii lor,



Isus, vorbea cu ucenicii

Spunându-le, le-a poruncit

S-aștepte-n Templu, să primească,

Ce Tatăl le-a făgăduit.



„ Ioan, a botezat cu apă

Spre pocăință de păcat,

Voi, botezați veți fi de Tatăl,

Cu Duhul Sfânt, veți fi-mbrăcați!



Veți fi umpluți cu putere,

Când veți primi Duhul Sfânt.

Îmi veți vesti a Mea-nviere

Și-mi veți fi martori pe pământ.”



...Și-apoi, plecase Salvatorul

Și se 'nălțase într-un nor.

De-atunci, rămaseră cu dorul

Promisiunii-n pieptul lor.



La Cinzecime, într-un loc,

Când stăruiau toți laolaltă,

Venise niște limbi de foc,

Promisiunea de-altă dată;



Sunt împărțite printre ei,

S-au așezat pe fiecare,

Priveliște pentru iudei

Și toți ce sunt la sărbătoare;



Atrași de-acel sunet puternic,

Ca vâjâitul unui vânt,

S-au adunat oameni cucernici,

Ce-au fost-ncremeniți văzând,



Și auzind a lor vorbire

În alte limbi ce le aveau,

Cu-a Domnului călăuzire,

Puterea ce-i pecetluia.



Ei se mirau văzând minunea

Ce-o revărsase Duhul Sfânt

Ce le schimbase-n limbi vorbirea,

Necunoscută de-al lor gând.



„Nu sunt Galileeni aceștia

Ce despre Dumnezeu vorbesc ?

În limba noastră ne-aduc vestea,

Nu-n limba lor ce o cunosc! ”



Și Petru-atunci le-a arătat,

Ce scrie în Scriptură,

De Duhul Sfât ce va fi dat

La orișice făptură.



„Minunea ce s-a profețit

Chiar de Ioel, odată,

Vedeți, acum s-a împlinit,

Putere-a fost turnată!



Feciorii voști vor prooroci

Și vor avea vedenii.

Minuni, semne s-or săvârși

Și vor visa bătrânii.”



...O, cere și tu, să primești

Cereasca Sa putere !

Căci, dacă crezi și stăruiești,

Primi-vei mângăiere.



Cu Duh Sfânt să fii botezat

Și plin de-a Lui prezență,

Să fii 'nnoit, să fii schimbat,

Țâșnind în permanență!



Alungă toată îndoiala

Și intră în lucrare !

Căci vei primi, de dai năvala,

Divina transformare.



Nu mai e mult, decât un ceas,

E barca de salvare !

Hai, ia Ulei în al tău vas,

Pentru răscumpărare!