Poezie Un om al lui Dumnezeu...

În Cartea întâi Împărați

E-un om ce-l mănâncă-un leu;

E unul dintre cei chemați

„Prooroc a lui Dumnezeu”

Ales dintre toți ceilalți

Și trimis de Cuvântul Său!



Când Domnul l-a mandatat

Era plin de râvnă sfântă,

Curajos, sfânt, devotat,

Dârz și neînfricat în luptă,

Chibzuit, drept și-nfrânat,

Tare-n vorbă și în faptă...



Și totuși...A fost înșelat

Tocmai când te-ai aștepta

Să fie binecuvântat,

Răsplătit pentru-a lui faptă

Și de Domnul ridicat

Și-nălțat mai sus cu-o treaptă.



Mulțumit fiind cu-o victorie

S-a trântit pasiv la umbră,

Tocmai când sosea să-l biruie

Amăgirea cea mai sumbră!

...Sub stejar, mai pot să vie

Și-amăgiri ce viața o curmă!



Doar sub aripa Domnului

Poți fi ocrotit mereu...

Căci vorba amăgitorului

Și răgetul mândrului leu

Nu se-aud la umbra Lui,

Nici a morții vaiet greu!



O, nu te-ncrede niciodată

În propria-ți neprihănire,

În propria putere ori faptă,

Căci nu există izbăvire

Nici putere-adevărată

În nimic, care din fire

Încrezător ți se arată!



Să te încrezi în Dumnezeu

Și ascultător în toate

Stai în mâna Lui mereu

Căci aici, leul nu poate

Să îți facă nici un rău

Și nu vei fi plâns cu „vai, frate!”



Lumea-i plină de cuvinte

Cu glas blând și înșelător...

Dar tu ai Cuvinte Sfinte

Și un Domn Mântuitor!

Nu căuta locuri umbrite...

Caută-L doar pe Creator!



Zaragoza 31/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)