Poezie Nu voi uita

NU VOI UITA

De când eram copil Isuse,
Te-am întâlnit și Te-am iubit
Creșteam ținându-Te de mână
Cu Tine-alături am trăit
Trecut-au anii peste mine
Am înflorit sub mâna Ta,
Dar tot mai des priveam spre lume,
Mirajul ei m-ademenea
Încet Încet, uitam cărarea
Către izvorul nesecat,
Am alergat la ape tulburi,
Să-mi satur sufletul-nsetat
Cu cât sorbeam, cu-atâta setea
M-ardea mai tare, mai cumplit,
De mă usca în întristare,
Mântuitorule iubit.
Mi-era rușine, la izvorul
Vieții, să mă-ntorc să beau,
Pe crucea Ta scria iertare,
Dar pașii mei Te ocoleau.
Mă agățam de efemerul
Plăcerilor din jurul meu,
Uitând de Dragostea divină
Urmam al răului traseu
Împovărată de păcate
Mă afundam mereu mai mult,
În hăul nopții, sumbra moarte
Mă îndemna să nu Te-ascult.
Cu tinerețea sfărâmată
Nu mai știam ce prețuiesc
In disperarea fără margini
Obișnuiam să rătăcesc.
Dar ochii Tăi, noian de milă
S-au aplecat asupra mea,
Că m-ai iertat, mi-ai spus Isuse,
Mai ridicat în palma Ta.,
– Nimic nu vreau, doar ascultare,
Atunci Tu mi-ai șoptit așa,
La Golgota, pe lemnul crucii
Am suferit , copila mea...
Cuvintele-Ti erau balsamul
Ce inima îl aștepta
Iar vindecarea prin Iubire
Incet, incet se-nfăptuia.
Acum mi-e inima o harpă,
De dor Îți scriu, de drag Îți cânt,
Păstrez cu grijă haina albă
Spălată-n sfântul legământ.
Iar dacă vin asupra-mi valuri
Aleg să stau sub crucea Ta
Acolo mă simt ocrotită
De orice mi s-ar întâmpla.
Căci am gustat din bunătate
Din harul dragostei de sus
Iar prețul ce-Ai plătit odată
Nu-l voi uita, nicicând, Isus.