Poezie In lanturi albe

În lanțuri albe

Când la geamul meu tristețea
Se oprește, să mai bată,
Îmi ridic ochii spre ceruri
Să te văd pe Tine, Tată.

Doar scânteia rugăciunii
Poate să alunge plânsul,
Am credință și speranță,
Că doar Tu îmi asculți glasul.

Cu iubire și cu milă
Ai privit mereu spre mine,
M-ai legat cu lanțuri albe
În iubirea pentru Tine.

Nici tristețea, nici durerea
N-or putea să mă rănească,
Fiindcă port în suflet, Doamne,
Dragostea dumnezeiască.

De demult, din veșnicie,
Numele mi-e scris în carte,
Nimeni nu are puterea
De Tine a mă desparte.