Poezie Arzând de dor (1)

Arzând de dorul după Tine

Isuse, scump Mântuitor,

Privesc să văd ce mă mai ţine

Legat de lumea de suspine,

De nu mă mistuiesc de dor.



Sunt încă lucruri ce mă leagă

Aici în lumea ce trăiesc;

O, Doamne, astăzi mă dezleagă

Să-mi fii Tu ţinta cea mai dragă

Ca-n braţul Tău să mă-odihnesc.



Eu Te aştept Doamne, pe Tine,

În fiecare zi mai mult,

Să mă ajuţi să fac doar bine,

Să stingi tot ce e rău în mine

Ca vocea Ta doar s-o ascult.



Să tai uscate crengi Divine

Ce trag în jos viaţa mea;

Să cureţi tot ce-i rău în mine

Să mă lipeşti pe veci de Tine

Să nu mai cad în rătăcire grea.



Doresc în părtăşie sfântă

Ca să trăiesc aici mereu,

În care mii de îngeri cântă

Iar inima-n adânc cuvântă

Uitând pe loc, tot ce-a fost greu.



Mai toarnă Doamne, Duh în mine

Să mă desfăt în El mereu,

Să pot dispreţui orice ruşine

Trăind în Duhul pentru Tine

Să-Ţi cânt Isuse, Domnul meu!



Viaţa mea Ţi-o-nchin doar Ţie!

Vreau să trăiesc spre Slava Ta!

Ca tot ce fac aici să fie

Vrednic de Sfânta Împărăţie

Ca într-o zi, să intru-n Ea!



Amin

Zalau, mai 2012