Poezie Mă iartă, Dumnezeul meu!

De-atâtea ori, Isuse scump

Te-am întristat cu fapta mea,

Sau poate gândul nerostit

A întristat Fiinţa Ta!



De câte ori, din neştiinţă

Am fost părtaş cu-al lumii val,

Iar Tu ai plâns şi m-ai chemat

Să mă întorc din nou la mal!



De-atâtea ori, în rugăciune,

Am tot cerut şi-am implorat,

Şi prea puţin Ţi-am adus slavă

Deşi din moarte m-ai salvat!



Atâta timp am irosit

Să-mi fie bine pe pământ,

Să am o viaţă-mbelşugată....

Şi am uitat de-al Tău Cuvânt!



Dar sufletu-nlăuntrul meu

Plângea ades şi suspina,

Şi Te căuta în nopţi târzii

Tânjind după Iubirea Ta!



Mă iartă, Dumnezeul meu

C-am fost aşa nevegheatoare....

Acum mi-e jenă şi mi-e greu,

Şi nepăsarea mea mă doare!



Azi mă întorc la Crucea Ta

Şi mă închin cu umilinţă....

Rămâi Te rog în viaţa mea

Şi dă-mi prin Duhul Sfânt, CREDINŢĂ!!!



Vulcan-30-05-2012

Mary