Poezie Rugă de an nou 2024

Autor: Daniel Hîrtie

Nu pot să nu-mi exprim dorința:
De-a fi-ntr-o zi, la sărbătoare,
Cu-Acel ce mi-a creat ființa
Și-mi știe inima, ce-o doare!

Acolo n-am să mai suspin tăcut,
Supus la stări ce-mi sapă groapa,
Atâtor răni ce m-au durut
Și îmi știrbesc ființa, fapta!

Doar Tu cunoști orice problemă,
Orice necaz necuvântat,
Foșnetul firav de pernă
Pe care lacrimi s-au vărsat.

Omul vede doar frumosul,
Ceea ce se vede-afară,
Duhul Sfânt, cunoaște totul:
Spinii, vorbele de-ocară.

Vreau să-mi dai o perspectivă
Nouă, an mai limpezit,
O credință mai solidă,
Gând curat, un trai sfințit!

Fă-mă, Doamne, mai silitor,
Mai milos, de pus pe rană,
Pentru fiecare muritor
Să fiu un glasul care leagă.

Când în lumea-aceasta-s mulți
Oameni ce stârnesc războaie,
Să fiu robul ce face punți
Între clasele sociale!

Să îi chem pe toți la Tine,
Să le spun că ești Iubire,
Doar Tu oferi mântuire,
Pace-n suflet, și fericire!

Iar de-a mea durere-adâncă
Te vei îngriji Tu, Tată!
Ține-mă mereu pe Stâncă,
Dă-mi o inimă curată!