Poezie Poate-un azi ți-a mai rămas

După mersu-ți în derivă ai ajuns la un apogeu

Unde moartea stăpânește-obișnuitul tău delas...

Lumea e victorioasă căci prin perfidu-i procedeu

De ați întărâta firea...Voința întreagă ți-a atras...



Te-ai plâns tu că lumea-i rea și că-n lume-i greu,

Dar culmea e că adorai să te simți mereu atras

În luntrea nebuniei ei și purtat de ea-nspre hău

Nevoind a renunța, măcar pentru-un singur ceas



La nebunele-i șoptiri și să-asculți de Dumnezeu,

Ce cu dragoste nespusă, te scăpa de-acel impas.

Ai respins chemarea sfântă și ai neglijat mereu

Că aceasta-i șansa vieții, singura ce ți-a rămas!



Iată, drumul vieții tale, a cam ajuns la apogeu...

Astăzi e o zi de har! Poate-un azi ți-a mai rămas,

Să te-ntorci cu pocăință de pe-acest mizer traseu

Terminând cu nebunia care-n beznă te-a tot tras.



Zaragoza 30/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)