Poezie Eu nu mai pot să înțeleg...

Eu nu mai pot să înțeleg, ce vrei, ce cauți, ce mai aștepți,

De ce nu vrei nicicum să te oprești și nici să te deștepți,

Cum poți nepăsător, spre moartea veșnică să te îndrepți

Când Ceru-ntreg te cheamă zilnic, cu-atâtea frumuseți!



Nu înțeleg de ce viața toată, spre moarte doar îți irosești,

Slăvita șansă-a mântuirii, cum poți așa pasiv s-o risipești

Și cum de nu-ți dorești și tu, să ai în veci Comori Cerești...

Nu înțeleg de ce-alegi moartea și nu vrei să te mântuiești!



Ce farmec așa dulce, te ține oare-nmărmurit în întuneric

Și ce dorință-așa nebună-ți bate-n piept atâta de puternic,

Ce poate oare să te facă atât de slab și-atâta de nevrednic

Să-ți zvârli viața așa ușor, pentru vecii, în boldul luciferic?!



Nu înțeleg cum poți, așa nepăsător, să-ți lași inima roabă

Și-așa ușor să-i dărui morții-ntreaga sufletului tău podoabă!

Nu înțeleg cu poate firea, ființa-ți toată, zilnic să ți-o fiarbă

Și nu-nțeleg cum mintea ta e-așa de-ntunecată și de oarbă!



Nu înțeleg ce fel de doruri, atât de greu ființa îți frământă,

Nu-nțeleg cum poți respinge, într-una Dragostea cea Sfântă

Și cum de Cerul nu-L dorești și cum de nu L-ai văzut încă...

Eu nu-nțeleg cum poți zăcea pasiv, în noaptea lumii-adâncă!



Ce bucurii poți oare să găsești în moarte, strivind sufletul tău

Și cum de nu poți să distingi, ce este bine și nici ce este rău...

Și nu-nțeleg cum poți respinge, mereu, pe Bunul Dumnezeu,

Dar știu preabine că la fel, exact la fel, am fost cândva și eu!



Aceasta-a fost și mai rămâne încă, enigma vieții mele-ntregi

Dar vreau să-ți spun ceva acum, te rog încearcă să-nțelegi:

Voința-ți aparține-n întregime, tu poți pe Domnul să-L alegi

Și dacă faci un pas, El face către tine doi să poți să-L înțelegi!



Zaragoza 30/05/2012

de Ioan Hapca (Ionică)