Poezie Pe-al cerului albastru-ntins

Pe-al cerului albastru-ntins



Pe-al cerului albastru-ntins

Să fiu o stea, luminătoare

Prin dragostea mântuitoare

Ce-n haru-I ea m-a cuprins,

Şi-o flacără-n mine-a aprins,

Să ardă-n veşnică fervoare!



Să fiu o torţă, ce-i purtată

Să strălucească pe pământ,

Prin slava Sfântului Cuvânt

Vestind solia-n lumea toată,

Pentru-a fi prin har salvată

În Jertfa Aceluia Preasfânt!



Dragostea e mult mai tare

Întrecând moartea omului!

Ea e o flacăre, a Domnului,

Şi-aici, şi-n veacuri viitoare

Voi povesti minunea mare,

Din traiectoria Pământului!



Voi povesti c-atât de mare

A fost minunea, îmbrăcată

În taina cea mai minunată

A dragostei cea jertfitoare,

Căci a venit pentru salvare,

A lumii, ce-a fost vinovată!



Flavius Laurian Duverna

30 mai 2012