Poezie Între ciocan și nicovală

ÎNTRE CIOCAN ȘI NICOVALĂ



Între ciocan și nicovală

Uităm ce-am învățat la Școală,

Uităm că-n noi e o tărie,

Că am băut din Apa Vie

Și disperarea ne cuprinde

Credința, parcă, nu se-aprinde



Vin ceasuri, zile - nu ușoare

Când, parcă, harul nu apare

Când totul pare beznă groasă,

Când pacea nu mai e în casă

Iar sufletu-ntristat se zbate

Între suspin și demnitate...



Apasă tare presiunea

Căci astfel procedează lumea

Ades simțim că nu e mult

Pân’ vom cădea sub greu tumult

Și că speranța-nflăcărată

S-a stins sub starea-ncețoșată...



O, toți avut-am situații

Când, parcă, ne-au uitat și frații

Și grijuri ne-au pătruns – o sută

Și ne prindeam atunci de-o plută

Ce ne ducea spre agonie,

Spre-o viață neagră și pustie...



Și totuși n-am căzut în groapă

Unde am fi străpunși cu țeapă

Ci-ntotdeauna intervine

Stăpânul care ne susține

El nu ne lasă la răscruce,

Ne ușurează greaua cruce.



Când e la culme încercarea

Și nu mai știm care-i intrarea

Lumina Lui ce nu se stinge

Ne cercetează și ne-atinge

Și se mărește-ncredințarea

Că nu putem rata salvarea.



Între ciocan și nicovală

Să nu uităm ce știm din Școală

S-avem privirea spre Cetate

(Și nu spre zone-ntunecate)

Că știm că-i locul de răsplată

Unde stăpân e-al nostru Tată.



gc/29 Mai. 2012