Poezie O, vai de voi...

Sărmani lumești, sleiți și goi

Ce vă trudiți strângând gunoi

Prin lumea asta de nevoi...

Vai, iată, „Ziua de Apoi”

Se năpustește peste voi

Ca-n toiul nopții un puhoi

Și timpul nu se dă `napoi,

Pieriți în groaznicul noroi...



O, vai de voi, o, vai de voi

Că-aproape-i „Ziua de Apoi”

Și voi; sărmani, lipsiți și goi,

Cu ochii lacomi și greoi

Și inimile ca un sloi...

Pieriți pe veci plini de gunoi

Din lumea asta de nevoi...

O, vai de voi, o, vai de voi!



E frig, târziu și tărăboi...

Priviți `nainte și `napoi

Și-n suflet, unde sunteți goi,

Priviți la inima de sloi

Și ridicați privirea, apoi:

E-aproape „Ziua de Apoi”!

Și lumea, cu al ei gunoi,

Vă ține robi și vai de voi!



Deschideți ochii cei greoi

Cât încă-i mântuirea-n toi

Și-a binecuvântării ploi

Mai pot să curgă peste voi

Ca să rodiți ceresc altoi...

Și scoateți capul din noroi

Căci vă așteaptă ceruri noi

Printr-al credinței har vioi!



Zaragoza 29/05/2012

De Ioan Hapca (Ionică)