Poezie si totusi, oamenii se mantuiesc

Si totusi, oamenii se mantuiesc







Traimacele zile de pe urma

La use zile rele, mereu bat

Nelegiuirea ne-nfioara cum inunda,

Omul de rand sau chiar pe cel titrat.



Lumea de astazi nu mai vrea salvare

Nu se mai tem de-al judecatii ceas

Ei spu ca: Iadul nu-i o disperare

Ci-i desfatarea vasnica ce le-a ramas.



In viata aceasta nu e mantuire

Nimic sub soare nu este pacat

De ce vestesc altii cu-asa tarie,

Ca Biblia-i Cuvant adevarat …?



Si totusi … oamenii se mantuiesc

Chiar daca lumea zace in pacat

Isus Hristos prin har dumnezeiesc

Cu Tatal cel ceresc i-a impacat.



Oricare-ai fi, te bucura acum,

Caci sangele lui Crist ne-a mantuit

Ier pacea si iubirea totdeauna,

Ne va-ndreptea privirea spre zenit.



Acolo ni se-ndrepata-ntreaga fiinta

Caci inima ni sa legat de vesnicii

Cand vom privi Luceafarul de dimineata

Cu totii vom trai Eterne bucurii.



Tu suflete care asculti acum

Salveaza-ti viata, vino la Hristos

El i-ti va da in dar atunci cununa

Vei mosteni cu sfintii cerul glorios.



08.10.2006 – Petru Coman - Petrosani