Poezie TARDIV

Tardiv,

EL – Elyion

EL – Shadai -

Atotputernicule,

Atotstiutorule,

va trebui sa ma reprimesti

in Cortul lui David.

Am obosit,

am ratacit ,

dar m-am intors…

Insetata de Lumina,

tacuta pasesc , cautand- o.

Pe ascunse poteci,

in drum spre Casa,

Mashiach

tardiv ,

inca zace rastignit,

pe o Cruce bizara.

In dreapta

si in stanga,

trecatorii Ii arunca ,

priviri fugare,

in timp ce tardiv,

si ostentativ ,

trec mai departe.

Am trecut si eu,

dar m-am oprit ,

si L-am privit.

Vantul si ploaia

miilor de ani,

Ii spalacisera Fata.

Si totusi,

tardiv,

mi-am ingropat

fruntea crispata

in palmele reci,

si-am soptit : ” Este EL ,

Goelul Divin,

Maintuirea !”



Tardiv,

pasesc acum

spre Sanctuar.

Lumina Menorei

mi se rasfrange bland

pe hainele murdare,

udate in plansul ancestral

al stramosilor mei.

Cu buze tremuratoare,

abia mai soptesc :

“Traiesc !

Tardiv,

dar totusi

Traiesc !”

( Bucuresti, Ianuarie – 2012 )