Poezie Bucuria (2)

N-am fost asa de plin de ravna

ca si Ieremia,

ca sa doresc prezenta Ta

Sa rup catapeteasma!

Am fost talhar si vames,

poate ca Baraba,

am vrut sa nu mai fii in lumea-aceasta!



Am vrut ca sa ramanem singuri

sa putem

sa ne cladim un turn si-o cale

inspre genuni,

sa nu mai stim ce-i dragoste,

de pace, si nici de temple sau de rugaciuni!



N-am fost asa de plin de ravna

ca si Pavel

sa ma razbun pe cei ce sunt crestini,

dar nici n-am spus la nimeni

de iubirea-Ti arzatoare,

eram cununa de pe Golgota

plina de spini!



Si intr-o zi m-am intrebat,

Cand voi zbura inspre genuni,

inspre eternitate,

printre planete, printre galaxii,

si am sa aflu ca esti viu,

voi plange

ca nu Te-am ales ca frate!



Ca, ce-i mai rau ca sihastria,

ca ura, deznadejdea,

ca furtuna,

cand stii ca este cineva

ce te iubeste

si vrea sa fii cu oamenii

si cu El, una!



Am fost talhar, da, n-am vrut sa fiu sfant,

nici sa iubesc,

si nici sa rup catapeteasma,

dar m-am intors cu lacrimi si cu plans,

sa te iubesc,

si sa iubesc si oamenii din lumea-aceasta!



Ruina a fost viata mea,

dar Tu m-ai ridicat,

m-ai mantuit,

si Duhul Tatalui m-a facut sfant

si m-a zidit bucata cu bucata

un Templu,

fiindc-atat de mult Tu m-ai iubit!!!



Veniti la Domnu-n vasele de lut

sa strangem toata maretia,

toata iubirea si lumina Lui,

sa fie-un Templu in Orasul Sau ceresc,

si-atunci avea-vom pe vecie

bucuria!