Poezie E-nvăluită-n har trăirea pribegiei...

E-NVĂLUITĂ-N HAR TRĂIREA PRIBEGIEI



E-nvăluită-n har trăirea pribegiei

Suntem purtați pe brațe când focul e intens

Stăpânul ne arată structura veșniciei,

Ne spune că spre Rai e doar un singur sens.



Ne copleșesc cuvinte rostite la-ntâmplare

Când cei din turmă, probabil, se pripesc

Dar tot ce-au spus profeții cu gând de-nviorare

Ne-animă spre limanul Regatului ceresc.



Ce-adâncă frământare în noi, ades, pătrunde!

Ce mult ne afectează ciudate întâmplări!

Și totuși noi avem în Cine-a ne ascunde

Și unde să trimitem divine contemplări.



Drumeți fiind spre Țara unde-i desăvârșire

Sunt vânturi și furtuni ce-n noi, din plin, lovesc

Dar din necazuri grele există o ieșire

Căci Tatăl îndurării ne spune: ”Vă iubesc!”



La El găsim scăpare când ne surprind probleme,

Nicicând n-a refuzat cerința ce-o ’nălțăm

Iar când lăuntrul nostru, îndurerat, mai geme

Îndată îl calmează și haruri, iar, gustăm.



Curenți ce vin din mediul trăirilor deșarte

N-au reușit să stingă ce Duhul a aprins

Suntem convinși că trecem biruitori prin moarte

S-ajungem în Ținutul ce-i de lumini cuprins.



E-nvăluită-n har trăirea pribegiei

Suntem purtați pe brațe când drumul e pietros

Stăpânul ne va duce în lumea armoniei

Unde-om uita suspinul avut aicea jos.



George Cornici/28 Mai, 2012