Poezie Smerenia (1)

Genunchi plecați în rugăciune

În minte doar un gând sincer

O inimă ce-n fapte bune

Se-avântă către Sfântul Cer



Și-n umilință-zâmbitoare

Vorbește celui întristat

,,Astăzi, e ziua ta cea mare

De tine Domnul sa-ndurat,,



Celui flămând îi duce pâine

Celui rănit îi poartă leac

Făcând din ziua cea demâine

Un adăpost celui sărac



De-i pălmuită și zdrobită

Îndreaptă fața către Cer

,,Smerită vreau, să fiu smerită

Precum smerit a fost și El,,



Nicicând nu caută răsplată

Iubește doar, neâncetat

Doar sfânta voie să se facă

Doar Domnul fie lăudat



În suflet poartă-acea dorință

Să știe toți de Dumnezeu

De Preaiubita Lui Ființă

Ce jertfă-a fost pe placul Său



Primește doar porunci de Sus

Și stăruie să le-mplinească

Căci Untdelemnul a ajuns

În vasul ei să se-nmulțească



A vrut și vrea întotdeauna

Să știe cât mai multe vase

Adăpostite de ,,furtuna,,

În zilele, ce sânt rămase.



Amin!