Poezie Fericirea, cea cerească

Fericirea, cea cerească



Fericirea cea cerească

Pentru omul ce-ai creat

Căzând Doamne în păcat,

Ea avea să se sfârşească

Când din rai el a fost dat

Afară, fiindcă-a mâncat,

Din pom răul să cunoască.



Fericirea cea cerească

Pentru veci fiind alungată

Trebuia iar câştigată,

Prin mila Dumnezeiească,

Prin Dragostea acordată

’N jertfa Golgotei predată,

Proorocia să-mplinească.



Fericirea cea cerească

Neînchipuită-n grandoare,

Cu raiul ei plin de soare,

Cu viaţa-i duhovnicească

Stând sub binecuvântare,

Prin Dragostea iubitoare

Trebuie să se-mplinească.



O! Şi ce scumpă ea va fi

Prin linişte şi-armonie

’N pacea dulce-n veselie

Pentru acei ce-o vor trăi,

Tresăltând de bucurie

Căci o-ntreagă veşnicie

Pe Domnul, vor preamări.



Flavius Laurian Duverna

09 octombrie 2012