Poezie Puterea harului

Puterea Harului



O, Doamne iti multumesc pentru ca M-ai creat,

C-ai luat tarana moarta si suflet viu I-ai dat.

Si inca din geneza, din marea vesnicie ,

A fost a Ta dorinta, sa fim in partasie.



Am stat asa o vreme, si a fost bucurie,

Tu imi purtai de grija, eu slava iti dam Tie.

Tu mi-ai dat libertate, sa Te maresc prin ea,

Dar eu am folosit-o spre nimicirea mea.



Am fost atat de orb si lipsit de credinta,

Incat am ascultat de cea mai rea fiinta.

In loc s-ascult de Tine, asa cum mi-ai cerut ,

Am ascultat de ingerul cel rau si decazut.



A trebuit sa mor, sa fiu dus in robie,

Lipsit de-a Ta prezenta, de-a noastra partasie.

Prea multa suferinta si atmosfera grava,

Pentru a mea fiinta slabita si firava.



O, Doamne astazi strig ca-i prea mult pentru mine,

As vrea sa pot sa vin, sa stau iar langa Tine.

Dar firea pamanteasca si ingerul cazut,

M-au tras atat de mult, incat m-au doborat.



Nu pot sa lupt cu fiara, cu ingerul cazut,

Oricat as incerca, raman tot la pamant.

O singura speranta mai este pentru bine,

Sa vii Tu Doamne insuti si Sa lupti pentru mine.



O Domne iti multumesc pentru ca M-ai creat,

Si pentru ca din moarte, din nou M-ai inviat.

Prin sangele lui Isus, ce sus pe cruce a curs,

Azi sunt din nou cu tine, in locul cel de sus.