Poezie De dragul tau (1)

De dragul tău

E mult de-atunci și, poate-ai și uitat,

C-un sfânt pe lemn a fost cândva crucificat.

Dar El, deși respins fiind, a suferit cumplit,

Nu te-a uitat, pentru că te-a iubit.



Dar să nu-l plângi pe Cel nevinovat,

De dragul tău El a murit și-a înviat.

Mai bine-ai învia și tu cu El chiar azi,

Să nu mai trebuiască al morții chin să-l rabzi.



Acceptă-i sacrificiul pentru păcatul tau,

Și El va sta-ntre tine și diavolul cel rău.

Rostește-n gura mare, că El chiar a înviat,

Și tu crezând aceasta ești viu cu-adevărat.



Să știe dar norodul că Cel ucis cândva

Nu a ramas pe cruce și nici în groapa rea,

Ci îmbrăcat în slavă la cer s-a înălțat

Ca tu și eu să spunem: Cristos a înviat!