Poezie Arbori de linişte

De dragul acestui poem

ocolesc anotimpuri frunze ape cocorii

culorile mai ales verdele l-am ascuns

într-un fluture şi toate în pumnul copilei

cu ochii ca mura



astăzi

mă amestec cu arborii goi

umbrele lor amiros a panză

a carte vioară sau a piatră cioplită

asa cum pe uliţi a pâine

de casă



fiecare semnează

o altă bucată de cer

înnoind alte ape

în pătratul cu numele lor

nelipsit este zâmbetul gri

ca o marcă pe cartea poştală

destinat (cu un rog personal) neuitării



primitori

ochii mei de acum

tulburându-le somnul

pe un ram de coral umbre cresc

prin cerneluri de sepii sunt oase

însemnate cu plus pentru nopţi fără somn

dintr-un ieri ca de sticlă dioptrii de albastru

reunesc în răscruci arbori goi cu un arbore mare