Poezie Cincizecime (2)

Cincizecime





*****

Se răsfrânge ceru-n sărbătoare,

Duhul Sfânt e-n plină revărsare.

Ziua de Cincizecime în popoare,

E mângâierea cerescului soare.



Limbi de foc coboară cu iubire,

Trezind popoarele din amorțire.

Duhul Sfânt intră-n comunicare,

În multe limbi, peste fiecare!



Duhul Sfânt promis de Hristos Isus,

Ca mângâietor venit la noi de sus,

Nu-i înteles nici astăzi îndeajuns,

Ca ieri, multe intrebări s-au pus.



Mijlocitorul călăuzitor,

De Adevăr e veșnic purtător.

De mistere bun dezvăluitor,

În orice fel de limbi e vorbitor.



Apostolii umpluți de duh erau,

Când oamenii-n limba lor ii auzeau.

Ce se-ntâmpla, ei nu înțelegeau,

De ce vedeau, cu toții se mirau.



Minunea arătată nu o pricepeau,

Limba-n care s-au născut, ei auzeau,

Vorbirea-n limbii, nu acceptau.

Chiar beți pe-apostoli, îi credeau.



Explicații cerut-au de-ndată,

Să înțeleagă minunea arătată.

Și azi de unii nu e acceptată,

De Adevar, e lumea depărtată.



„Ce-o mai fi şi asta?"ca atunci, acum,

E întrebarea care mulți o pun.

Depărtându-se de-al veșniciei drum,

Vorbitoru-n limbi, le pare un nebun.



Limbi omeneşti şi limbi ingereşti,

Cum vrea Duhul, poți ca să vorbești.

Şi azi e la fel, prin Duhul Sfânt primești

Vorbirea în limbi. Eu nu-ți spun povești!



Toarnă si azi din Duhul Său, Domnul.

Limbi de tot felul, unul şi unul.

Proorocii și tălmăciri dă Duhul,

La ce lucrare a fost ales omul.



Duhul adevărului cu suspine,

Mijlocește pentru tine și mine.

În mângâierea Domnului ne ține,

Să vedem drumul veșniciei bine.



Mărturiseşte lucruri auzite,

Le aminteşte pentru a fi întărite.

Să ne fie viețile sfințite,

S-ajungem la al nostru Părinte.



De ne ținem umbletu-n dreptate,

În armonie cu Sfânta Trinitate,

Privirile spre cer îndreptate,

Cugetele-n curăție sunt păstrate.



De ţinem inima-n simțul datoriei,

În statornicia credincioşiei.

Ne poarta pasii pe unda armoniei,

Intram-vom pe poarta veșniciei.



A Scripturii adevăr, dreptate,

E Trinitatea-n sfântă unitate.

E totul scris în Sfânta Carte.

De Domnul nimic nu ne desparte.



Când talazurile vin cu moarte,

Şoapta Duhului nu e departe.

Durerile cu mângăieri tratate,

Nu te-nping în ispite deșarte.



Cu cât mai mult te rogi, mai fierbinte,

Pătrunde iubirea-n inimă și minte.

La Adevăr tu grabnic iei aminte,

Ți-e pregătit drumul spre înainte.



Nu-ntrista Duhul, să te părăsească,

La ora decisivă să-ţi vorbească,

În tine neprihănirea să crească,

Credința ta să nu se ofilească.



Să poți fi și tu un bun credincios,

Să te asemeni în tot cu Hristos.

S-aduci roade bune, în Cer de folos,

Să nu aduni aici, nimic nevaloros.



Răspândește-n jur o dragoste divină,

Revărsată-n armonia de lumină.

Să poți fi în toate fără de vină,

Pâna când Domnul are să revină.



Duhul Sfânt, după cum a promis Isus,

A coborât în limbi de foc cum s-a spus.

Călăuzitor în adevăr s-a pus,

Dezvăluind viitorul din apus.



Alege drumul ce ți s-a deschis,

Căci vețnicia nu-i poveste, vis.

Cât drumul vietii poate fi atins,

Cât incă ochii nu ți s-au închis.



Amin!