Poezie Tăgada

Tăgada





Îţi aduci aminte c-ai făcut un legământ,

Promiţând Domnului credincioşie?

C-ai să-I slujeşti pân’ la mormânt,

Sau până când o să revie?





Dar de ce la şcoală sau la facultate,

Când te-ai dat de gol c-o vorbă, două

Te-ai eschivat de la-ntrebări cu fermitate,

Şi te-ai făcut că plouă?





Şi de ce la locul tău de muncă,

Când colegul te-a-ntrebat de pocăinţă

I-ai spus că nu-nţelegi ce vrea să zică,

Şi-ai tăcut, ruşinat de-a ta credinţă?





O, de-ai înţelege falimentul care sună,

Că-i un cântec de cocoş prin buzunare...

Şi că boala care-n trupul tău răsună,

Nu-i decât o trâmbiţă de deşteptare!





Chiar eşecul ce se ţine ca un scai,

E-o portavoce care-ţi dă de ştire

Iar incercarea grea pe care-o ai,

E glasul care vrea să-ţi vii în fire!





Şi tu, ca şi Petru-odinioară,

Mai poţi să-ţi plângi al tău păcat

Chiar de te-ai lepădat a nu ştiu câta oară,

Încă mai poţi să fii iertat!





Astăzi este timpul potrivit,

Să-ţi laşi gura să mărturisească

Pe Isus Hristos cel răstignit...

Altfel, pietrele o să vorbească!



~Amin~