Poezie Nu lăsa să treacă timpul

Nu lăsa să treacă timpul

Până îngenunchezi.

Vino şi apleacă-ţi trupul,

Capul, ochii, sufletul,

Timpul să nu-l pierzi.



Din dragoste fă un mănunchi

De un plăcut miros

Vino la Domnul în genunchi

Şi vei fi cum este-un trunchi:

Viu, frumos şi viguros.



Timpul nu-l lăsa să treacă

Cu totul în zadar

Nu-l primi pe-acel ce-atacă,

Se lipeşte, nu mai pleacă

Lipsindu-te de har.



Cu drag, genunchii ţi-i coboară

Înalţă-ţi mâinile

Şi tot ceea ce te-nconjoară

Tremurând, rămân afară

De rugăciunile,



Ce cu putere, tu le înalţi

La Domnul Dumnezeu.

Chiar de şopteşti sunt mii de waţi

Când la Faţa Domnului tu cauţi

Şoptind cu glasul tău:



Nu mai las să treacă timpul!

În genunchi eu stau!

Viaţa, inima şi trupul!

Mintea, văzul ca şi gândul

Totul Ţie Îţi predau!



Din tot ce sunt, fac un mănunchi

Şi Ţi le dăruiesc.

Triumfător sunt pe genunchi

Când fac buchet de rugăciuni

Spunându-Ţi, Te iubesc!



A.N

24.05.2012 Firenze