Poezie Mama în rugăciune....

Prăbuşită lângă pat, mama, stă în rugăciune...

Glasul ei se-aude lin, ca un susur de izvor

Şi se-nalţă către ceruri să aştepte o minune,

Căci e mare-a ei credinţă în Divinul Salvator.



Ochii ce-s scăldaţi în lacrimi, povestesc despre iubirea

Ce a dăruit-o zilnic, tuturor, în jurul său,

Iar obrazul obosit mai păstrează amintirea

Unui chip -frumos odată- dăruit de Dumnezeu.



Anii au săpat adânc...inima-i acum slăbită

Şi tresare suspinând când gândeşte la copii.

Cât ar vrea să-i ştie-alături, să-i mai vadă o clipită...

Apoi poate merge-acasă, la Tatăl din veşnicii.



Noaptea s-a lăsat de mult. Ea se roagă mai departe...

-Toată viaţa rugăciunea i-a fost scut, i-a dat putere-

Din înalturi ,Dumnezeu, ascultă a mamei şoapte

Şi-i trimite Duhul Sfânt să-i aducă mângâiere!



Obosită, tremurând, se ridică într-un târziu

Şi priveşte spre fereastră...simte dorul cum o cheamă...

Inima în piept se zbate...se avântă-n clocot viu

Când aude-o voce scumpă spunând: "Sărut mâna mamă!"



Vulcan-24-05-2012

Mary