Poezie Stăpân și Salvator

De simți al morții glas în tine

Ce îți vorbește ne-ncetat

Să părăsești aceste zile

Nu te lăsa înduplecat



Nu-l asculta, e glas străin

E glasul celuea ce poartă

Durere, jale veșnic chin

Chiar de-ți vorbește doar în șoaptă



Căci el a fost de la-nceput

Un ucigaș fără de milă

Minciuna-i este-al vieții scut

Trăind în noapte nu-n Lumină



Ascultă doar de Mântuire

Și spre Isus-Fiul ceresc

Îndreaptă astăzi a ta fire

Și spune-i,,Doamne ta iubesc



Îmi e deajuns, o viață-ntreagă

Nu am știut să-ți mulțumesc

Căci mintea mea era oloagă

Dar astăzi vreau să te slujesc



Căci am aflat cât ești de bun

Și cum la Golgota pe cruce

Ai răstignit al meu Tu chin

Să pot avea o viață dulce



O viață fără de robie

În laudă și închinare

O inimă jertfită Ție

Cuprinsă în a Ta Suflare



Stăpân și Salvator să-mi fii

Cu Tin' să pot pleca oriunde

Acolo unde sânt copii

Robiți de ale morții umbre.



Amin!