Poezie Drumul Tău, o Doamne!

Drumul Tău, o Doamne!



Drumul Tău, o Doamne

Ce sfârşeşte-n veşnicie,

Este drumul ce-l urmez

Plin de sfântă bucurie,

Spre plaiuri de armonie!



El mă duce sus la ceruri

Lângă Tatăl meu Ceresc,

Unde El îmi pregăteşte

Locul unde-o să trăiesc

Şi în slavă, să-L măresc.



Este greu să mergi pe el

Căci tot urci şi tot cobori,

Dar spre ceruri, nimenea

Nu merge pe pat de flori,

Şi suspini, de multe ori.



Viaţa trece prin cercări,

Drumul nu le ocoleşte,

Dar Duhul cu mângâieri

Pe cale, El mă-ntăreşte

Şi paşii-mi călăuzeşte.



Prin Tine, o Doamne bun

Merg pe cale mai departe,

Şi îmi duc lupta cu firea

Ce destramă şi desparte,

De viaţă să nu am parte.



Asta e lucrarea-i cruntă

Dar totală, a mea voinţă,

Ţi-o pun umil la picioare

Spre-a fi totul cu putinţă

Să mă ţii tare-n credinţă



Flavius Laurian Duverna

07 octombrie 2012