Poezie Tanarul frate

Motto: ""Pazeste, de asemenea, pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari."" Ps.19:13



Ce bucuros e Lica in asta dimineata

Cum de putine ori s-a bucurat in viata,

De-atata bucurie inima-i tresalta

Ca ieri a absolvit un curs de scoala inalta.



Sta tolanit in iarba, se bucura de soare,

Azi n-are nici-un chef sa mearga la adunare,

Isi spune fericit ca:""viata e frumoasa,

O sa citesc in Biblie si-o sa ma rog acasa.""



Citeste un verset luat la intamplare

Nimic nu intelege, si nici rabdare n-are;

Incearca sa se roage dar nu are cuvinte,

Nu poate sa se roage cum se ruga-nainte.



Mandria-l copleseste, pe el este stapana,

Nu se mai roaga Lica intreaga saptamana;

Apoi la adunare... Va merge-n viitor,

Azi leneveste-n pat si la televizor.



Inca o saptamana si raul s-a intamplat

Tanarul frate Lica de Biblie a uitat,

A uitat de adunare, chiar si de rugaciune,

A uitat ca Domnul i-a dat intelepciune.



In fapt de seara, inainte de culcare

Aude clar la usa niste batai usoare,

Merge tiptil la usa, se uita pe vizor...

Incremeneste Lica vazandu-l pe pastor.



E la pensie pastorul, dar el l-a botezat

Cu zece ani in urma...Si cat s-a bucurat!

Vrea sa-i deschida, dar o voce il opreste:

"Lasa-l sa plece ca altfel te-ocareste! "



Oare ce sa faca?! E atat de rusinat!

Se mai uita odata si vede c-a plecat,

Deschide, dar pe usa ii lasase o hartie...

Ingalbeneste Lica cand vede ce ii scrie:



""Iata, Eu stau la usa si bat...

Mai tii minte versetul din care-am predicat

Cu zece ani in urma? Si tu bucuros

Ai hotarat atunci sa-l urmezi pe Hristos."



Cade-n genunchi, se roaga cu glas tare,

Plange hohotit si lacrimile amare

Ii scalda fata, caci este neindoios:

Pastorul venise din vrerea lui Hristos!



""Iarta-ma Doamne, se roaga smerit Lica,

Ti-am auzit glasul si mie mi-a fost frica

Pentru ca eram gol de-aceea m-am ascuns

Dar chemarea Ta Isuse, in suflet mi-a patruns!



Cuvantul Tau sa-mi fie Lumina pe carare

Ca lata este calea ce duce la pierzare!

Izbaveste-ma Tu Doamne, si ai mila de mine

Nu vreau ca din mandrie sa fiu dat de rusine!"



Asa se roaga Lica cu acea hartie-n mana,

Pana cand zorii cu noaptea se ingana;

Si alt om este Lica din acea dimineata

Caci cine are Fiul , acela are Viata!

Amin!