Poezie În binecuvântare

Din pragul norilor de sus

O lacrimă-a căzut.

Toţi aşteptau şi un răspuns

Şi-L întrebau pe El, Isus

Doamne, ce a trecut?



Lacrima, ce oare-nseamnă

Este Apă Vie?

Să stea cu frică şi cu spaimă

Plini de cea mai mare teamă?

Nimeni nu ştie!



O boabă de mărgăritar

Te poate-nspăimânta?

Dar dacă lacrima e Har

Şi tu nu ştii, nu ai habar,

Pe cin' vei întreba?



De sus, din cerul înstelat,

A căzut o stea;

Acum ce faci tu, imediat

Te duci, vorbeşti cu-adevărat

Cu constelaţia?



Sau, contempli măreţia

Creatorului,

Care-a făcut Împărăţia

Şi steaua, lacrima şi via...

Lui, a Domnului!



Şi chiar şi noi suntem o parte

Din a Lui lucrare

A despărţit cerul de ape.....

Ne-a dat stele, lacrimi...toate

În binecuvântare!



Şi când o lacrimă mai curge

Din norul cel de sus,

Dumnezeul nostru plânge

Cu lacrimi mari, Acel Sânge

Ce L-a vărsat Isus!



A.N

22.05.2012 Firenze