Poezie M-ai făcut să înțeleg

Peste oase fără suflet

Peste mintea-mi fără cuget

Ai pus Doamne învierea

Viață dulce precum mierea



Tu ai stat în chezășie

Pentru locul meu din vie

Mi-ai vorbit că sânt iubit

Pentru Dumnezeu sortit



Ai văzut că-n mine zace

Inimă fără de pace

Te-ai pornit în mare grabă

Peste mine cu-a Ta slavă



Căci ai vrut să mă hrănești

Cu-a Ta pâine cu-ai Tăi pești

Să știu gustul mântuirii

Ce condamnă portul firii



M-ai făcut ca să-nțeleg

Pentru ce-aș putea s-alerg

Arătându-mi cum pe cruce

Al Tău sânge încă curge



Pentru oase fără suflet

Pentru minte fără cuget

Pentru cei ce-n rătăcire

Osândesc a Ta iubire



***



Pentru oase fără suflet

Pentru mintea-mi fără cuget

Ai jertfit Tu-Tată Fiul

Ca să fiu pe veci eu viul



Să-ți slujesc doar prin credință

Cultivând acea sămânță

Ce-ar putea să poarte rod

Pentru viu și pentru mort



Să pot fi și eu ca Tine

Mijlocind pentru iubire

Căci iubirea iartă totul

Chiar dacă greșit e portul...



Amin!