Poezie Lent, uşor, caut aleea!

Buciume suflând în zare

Trâmbiţe, tare sunând

Cântece de dor şi jale

Toate vin acum plângând!

Sufletul meu sângerând;

Vin toate ca să vestească,

Dau îndemn la cercetare,

Voinţa să curăţească

Gândurile la oricare,

Şi-i timpul ca fiecare

Să se lepede de totul,

Să stea în neprihănire;

Unul singur este Domnul

Care ne dă izbăvire

Prin a Lui mare iubire.

Timpul trece, timpul vine

Şi ca el mă trec şi eu;

Mai trecu un an de zile

Cu voia lui Dumnezeu:

Şi-anii mei tot cresc mereu.



Lent, uşor, caut aleea

Şi încerc să mă ţin drept;

Mă-ndrept spre vârsta-a treia

Pentru că aşa-i corect;

Orice lucru-are-un preţ!

Te naşti, creşti şi apoi mori

Etern, e numai Dumnezeu!

Priveşti la soare şi la nori

Şi când ajungi la apogeu

Analizezi orice traseu,

Şi-n faţa ta vezi defilând

Imagini, de demult uitate;

Şi ochii-ţi văd reînviind

Acele amintiri deşarte,

Pe care tu le credeai moarte,

De la-nceput pân-la sfârşit

Viaţa, din nou renăscând.

Şi simţi din nou ce ai simţit,

Te vezi pe tine încercând,

Ca să repari ce ai greşit.



Dar, e târziu, nu se mai poate

Face, nici o corectare;

Decât, le retrăieşti pe toate,

Ridici privirea, vezi în zare,

Lumina cea strălucitoare,

Simţi căldura de la soare,

Zâmbeşti, pierdut într-o visare,

Cu drag te uiţi şi la o floare,

Te-apleci, stai în închinare,

Mulțumind de fiecare

An frumos, al vieţii tale;

Îngenunchezi în adorare,

Şi Domnului Îi dai onoare,

Slavă şi binecuvântare!



A.N

22.05.2012 Firenze