Poezie Judecată (1)

Că îngerii cântau din tării se încântă o lume,

Că daruri de preţ Împăratului magii au dat,

Că-au fost acolo şi nişte ciobeni fără nume

Chiar nişte-animale domestice s-au observat.



Dar ziua, atunci, Ana citea din Scriptură

Cătând să adune înţelepciune şi har,

Caiafa rostea rugăciuni frumoase din gură

Ştiind că credinţa lui nu va fi în zadar.



Case de rugăciuni cântau cu palmele ridicate

Slavă Dumnezeului unic ce-i ştie din cer,

Iar preoţi în Templu cu mânecile suflecate

Omorau miei şi hulubi ca jertfe-mbătătoare pentru-Adevăr.



Întregul Izrael ştia că vine Mesia

Să omoare toţi necredincioşii ce nu sunt ca ei,

Iar din poporul lui Dumnezeu să smulgă robia

Dând întregul Pământ sub oblăduire la iudei.



În toate-adunările se vorbea cum va veni Împăratul

Şi cum i-a pedepsi şi nimici pe păgâni,

Această-ntâlnire o pregătea chiar şi Irod cu palatul

Bătând o monetă în cinstea Mesiei cu palmieri şi măslini.



Şi nu intuiau nici unul că Dumnezeul

Cărui ei se închinaseră cu-atâta şi-atâta sârg

Îi va da pe mâna Romei păgâne pentru tot răul

De vor fi toţi aduşi fără milă robi-marfă la târg.



Însuşi Fiul a pus ştampila pe textul sentinţei

Pe care cu Viaţa era scris hotărât şi concis:

Dacă-ai schimbat în religie Duhul Viu a Credinţei

Lumii aceste-i necredincioase rob vei fi pe vecie transmis!