Poezie Ea a facut ce a putut

Ea a făcut ce a putut

Marcu cap.14,vs.8a-bunicii mele



Era-n amurgul unei seri de vară

Plecam de-acasă iar printre străini-

Dar nu stiam că e ultima oară cînd te mai văd în viaţă.

Vedeam doar că suspini.



Te-am auzit zicîndu-mi:”-Oriunde-ai fi în lume,

În orice-nprejurare,si oricît ţi-ar fi de greu

Să nu uiţi dragul mamei nicicînd pe Dumnezeu.

Si să îţi amintesti cum ai primit credinţa.

Să nu-ncerci să glumesti nicicînd cu pocăinţa.

Căci Dumnezeu e bun cu cei ce îl ascultă-

Da-i foc mistuitor cu toţi acei ce-l uită!”



N-am spus nimic si am plecat grăbit în lumea mare.

Credeam că totu-mi aparţine si-mi cade la picioare.

Dar vai!Ce-nselătoare e bogăţia lumii ,te –nalţă un pic

Si-apoi te-azvîrle pînă-n fundul genunii.



Si într-o zi de iarnă,o zi plină de ger

Părintele Îndurării te-a chemat sus la Cer.

Am plîns atunci zadarnic-căci- lunga depărtare

Ne despărţea chiar si la ceas de înmormîntare.



Iar azi cînd mă gîndesc la tine si îmi simt sufletul durut

Mi-aduc aminte ca-n Scriptură stă scris:

-„Ea a făcut ce a putut...”



Îîi mulţumesc înlăcrimat căci tu mi-ai insuflat credinţa

Si că m-ai învăţat ce este pocăinţa.Si-as vrea să stii bunică

Cînd greul e mai greu,o voce îmi sopteste:

„-Rămîi cu Dumnezeu,căci Domnul este bun cu cei ce îl ascultă

Si-i foc mistuitor pentru acei ce-L uită.”





Amin.



Gabriel Munteanu-Ontinyent

21 mai 2012